Stilul francez se caracterizeaza prin simetria formelor, planul este geometric, predomina formele topiare, arbusti cu frunze persistente tunse in diferite forme si marimi. Plantele care se pot modela usor prin tundere sunt: Buxus sempervirens (cimisirul), Taxus  baccata (tisa), Ilex  crenata.

Perspectiva, definitorie pentru gradinile traditionale franceze, este creata prin alei largi, ritmate prin statui si arbusti topiari, figuri geometrice si alinieri de arbori.

Terenul este modelat in terase largi, orizontale, peluza este generoasa, ea contrasteaza cu vegetatia arboricola.

Apa este omniprezenta, sub forma unor bazine, fantani, canale sau cascade, ea reflecta lumina si da vitalitate gradinii.

Stilul peisager – gradina englezeasca

Pitoresca prin definitie, pentru ca se inspira din pictura sec al XVIII – lea, gradina englezeasca se caracterireaza prin libertatea liniilor, vegetatia, in aparenta salbatica, da impresia de natural.

Se foloseste din plin relieful accidentat (vai, coline) pentru a reda bogatia culorilor blande si odinhnitoare a naturii.

Primele gradini peisagere au fost create de William Kent, pictor si arhitect englez. El s-a inspirat din pictura romantica, in care peisajul este un mijloc de exprimare artistica.

Alei intortocheate, masive de arbori si arbusti, roci dispuse pe terenuri cu relief variat creaza un efect surprinzator.

Stilul asiatic

Gradinile japoneze sunt incarcate de simbol; principiul de baza este armonia care se creaza prin elemente-simboluri: apa, pietrele, lampioanele, plantele.
Aceste elemente permit privitorului sa “citeasca” gradina, sa o decripteze dupa propria sensibilitate.

Nimic nu este la intamplare, nimic nu este neglijat, totul este gandit dupa reguli bine stabilite, plasarea pietrelor si dispunerea arbustilor, curgerea apei.

Apa evoca viata, este simbolul nasterii, a reinnoirii, ideal este ca ea sa curga dinspre est spre sud.
Pietrele sunt omniprezente, atat in gradinile aride  in
care sunt insotite de nisip, roci si pietris (plantele lipsesc), cat si in gradina ceaiului. Predomina pietrele vulcanice si granitul, ele exprima longevitatea si forta naturii.

Vegetatia marcheaza trecerea anotimpurilor. Primavara, cu arbustii infloriti, corespunde nasterii si tineretii, vara reprezinta viata adulta prin arborii si arbustii cu frunze caduce. Toamna este anotimpul frunzelor ruginii, ei ii corespunde batranetea, varsta intelepciunii. In sfarsit, iarna, cu arborii si arbustii persistenti, simbolizeaza nemurirea.

Florile sunt foarte putin premise in gradinile japoneze. In schimb, sunt aproape omniprezente: pinul bambusul, rododendronul,  artarul si ciresii decorativi, glicina si salcia.