Parcul Natural Portofino e o peninsula in apropriere de Genova. Italienii considera zona exclusivista. Intr-adevar, zona e magnifica, asa ca a devenit o locatie cautata pentru cei cu venituri mari. Marea albastra, stancile, golfurile, vegetatia bogata au facut ca acest loc sa concentreze, pe linga rezidenti, mai ales in sezonul estival, o multime de turisti.
Majoritatea, straini sau italieni viziteaza Portofino cu ambarcatiuni insa, sunt si din aceia ce prefera sa mearga pe jos, petrecand intre 5-8 ore in mijlocul unei vegetatii particulare.
Accesul se poate face de pe mare navigand cu vaporasul 
din Genova (totusi cam departe), fie din Canogli la vest de Portofino, din Santa Margherita la est sau alte localitati vecine. Majoritatea asociaza numele de „Portofino” strict cu localitatea, neglijand prezenta parcului natural. Asa ca foarte multi turisti se limiteaza de a vizita doar portul Portofino si cateva localitati invecinate care se disting prin arhitectura specifica. Constructii in terase pe un suport stancos. Superb.
Parcul natural ce are o lungime de la est la vest de cca. 5-8 km si o diferenta de nivel de 900 m.
Tocmai aceasta diferenta de nivel, precum si faptul ca se afla pe malul Marii Mediterana (clima specifica) a creat o vegetatie particulara in acest loc.
Parcurgand pe jos si cautand inadins traseele cu
variatie de nivel pronuntat, am putut observa cum peisajul si vegetatia se schimba pe parcursul a catorva zeci de metri. Traseul impune treceri succesive de pe versantul nordic pe cel sudic, si inapoi, dezvaluind o vegetatie ce iubeste umbra, umezeala si racoarea (ferigi, etc) la nord, si una ce iubeste din plin soarele, la sud.
Vegetatia in parcul Portofino este foarte diversa: cuprinde cca 900 de specii de plante.
Pe latura sud – vestica a peninsulei cresc arbori si arbuti specifici zonei mediteraneene: Arbutus unedo, Myrtus communis, Ilex aquifolium, Clematis flammula.
Ilex aquifolium este un arbust foarte decorativ cu frunze vesnic verzi, are marginea frunzelor cu tepi, creste pana la 10 m inaltime, rezista bine la tundere, se poate cultiva si la noi in spatii mai protejate fata de ger si vanturi. Plantele femele formeaza vara fructe care se inrosesc toamna si raman pe planta pana in primavara.
Myrtus communis este un arbust specific zonei mediteraneene, o planta aromatica cu frunze persistente, flori albe si fructe de culoare negru albastrui, creste pana la 2-3 m, are o crestera lenta si rezista pana la -10 grade. Prefera un sol uscat, bine drenat, chiar calcaros. La noi este folosita mai mult ca planta de apartament.
In nordul peninsulei vegetatia este asemanatoare cu padurile de foioase de la noi, intalnim arbori cum ar fi arinul (Alnus glutinosa), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul pufos (Quercus pubescens), salcamul galben (Laburnum anagyroides) si numeroase ferigi.
Sunt zone in parc dominate de diferite specii de pini, Pinus Pinea, Pinus Pinaster si Pinus hapelensis; acestia sunt iubitori de caldura si soare, le place aerul marin si formeaza adevarate paduri.
Dintre florile prezente in parc amintim doar cateva: Saxifraga cochlearis, Euphorbia dendroides, Helichrysum italicum, Limonium cordatum.
O experienta unica pentru noi a fost zgomotul produs de „cicale” (rom. cicada). Zgomot specific al unor colonii de insecte din famila greierului.
Punct turistic de referinta in zona e considerat Abatia San Fruttuoso, accesibila de pe mare sau dupa cateva ore de mers pe jos.
http://www.portofinoamp.it/it/images/stories/upload3/AMP_16x16.pdf
Sursa Foto: Kalon Garden- Parco Naturale Portofino
