Prunus larocerasus este un arbust din ce in ce mai prezent si in gradinile din Romania. Numele laurocerasus subliniaza asemanarea dintre frunzele sale si ale adevaratului dafin (Laurus nobilis). Este originar din Asia mica, Turcia, Armenia, Iran; in Europa a inceput sa fie cultivat in sec al XVI-lea, iar in sud-estul Europei a devenit o specie subspontana. Are frunzele persistente, ovale, lucioase, de cca 10-15 cm, florile sunt albe, placut mirositoare si apar in lunile aprilie-mai. Florile sunt urmate de bobite rosii care devin negre dupa un timp, care sunt mancate ocazional de pasari, mai ales de mierle.
Prunus larocerasus prefera soarele, dar creste si la semi-umbra si umbra. Are un rimt de crestere mediu, cca 15-20 cm/an. Este o planta nepretentioasa fata de sol; prefera solurile fertile, aerisite, dar creste si in soluri nisipoase sau lutoase. In schimb nu rezista la ger si zone cu vanturi puternice, rezista pana la -17°C – 18° C. De preferat plantarea acestui arbust in spatii usor protejate, intre cladiri sau zone cu vegetatie persistenta bogata. Intreaga planta este toxica, indeosebi frunzele.
Se pot utiliza sub forma unor garduri vii libere sau tunse, izolat sau in grupuri; in absenta taierii, devine cu timpul un arbust cu o inaltime de cca 3 m. Cateva varietati: „Otto Luyken”, cu flori abundente, atinge doar 1,50 m inaltime si 2 m diametru; „Zabeliana”, este asemanatoare unei salcii cu frunzele sale inguste, nu depaseste 2 m in inaltime, dar se etaleaza pana la 3,50 in latime si ramifica foarte usor dupa tundere.
Varietatea „Rotundifolia” infloreste putin, dar are o crestere rapida si compacta, se pot crea garduri vii excelente.
In general Prunus larocerasus este rezistent fata de boli si daunatori, totusi poate fi atacat de ciuperci, mai ales fainare (Sphaerotheca pannosa) in acest caz trebuie taiate ramurile bolnave si tratata intreaga planta cu un fungicid.
sursa foto: mesarbustes.fr