Am avut parte de o provocare pe cat de artistica, pe atat de tehnica. Si anume, amenajarea unei terase intr-un imobil rezidential pentru care arhitectii au decis si au alocat un spatiu destinat exclusiv vegetatiei. Acest perimetru marginit pe doua laturi de ziduri, pe celelalte doua de borduri, este prevazut din punct de vedere constructiv cu sistem de drenare, cu tot ce implica aceasta; scurgeri, geotextil si altele. Gradinarului ii statea la dispozitie un strat de pamant vegetal, normal, neimbunatatit, de grosime cca. 30 cm. Intreaga suprafata nu cred ca ocupa mai mult de 30 mp. Sa instalam gazon? Gazonul este definit ca si cultura intensiva, ar fi insemnat tundere sistematica, irigat din belsug, imbunatatirea solului prin adaugare permanenta de fertilizant.
Ne-am gandit sa facem ceva simplu, altfel.
Ne-a mai ramas intrebarea cum transportam apa peste gresie…fara sa se vada? Nu se dorea spargerea zidurilor, peretilor, pardoselei, dar nici conductele sa nu fie vizibile. Am folosit bambus. Am crestat bambusul cu grija, am introdus instalatia de apa in el si am construit o instalatie de apa din „bambus”. O chestie complicata si migaloasa. Nu stiu daca mai doresc sa repet experienta.
Apoi trecerea timpului. Transformari. Contributia proprietarilor.
Cum proprietatile se transfera de la unul la celalalt, timpul si personalitatea celor ce se bucura de gradina lor zi de zi isi pun amprenta asupra ei. Astfel gradina traieste ea insasi propria viata, propria aventura. De cate ori am fost acolo, am facut poze, de atatea ori am surprins in imagini o alta. Fie ea simpla, sau incarcata, pana la urma esenta ramane.
